Compoziția chimică a fibrei de sticlă

Compoziția chimică a fibrei de sticlă este în principal silice, trioxid de bor, oxid de calciu, oxid de aluminiu etc., care joacă un rol decisiv în proprietățile și procesul de producție a fibrei de sticlă. Sticla pe bază de silice se numește sticlă silicată și sticlă de borat pe bază de trioxid de diboron. Oxizii alcalini, cum ar fi cianura de sodiu și oxidul de potasiu, sunt oxizi de flux. Poate reduce temperatura de topire și vâscozitatea sticlei, astfel încât bulele din sticlă să se topească să poată fi eliminate cu ușurință. În principal, sparge cadrul de sticlă și slăbește structura pentru a atinge scopul fluxului. Prin urmare, cu cât conținutul de oxid de sodiu și cianură de potasiu este mai mare, rezistența, izolarea electrică și stabilitatea chimică a fibrei de sticlă vor fi reduse în mod corespunzător. Adăugarea oxidului de calciu, oxidului de aluminiu etc., poate face parte din rețeaua de sticlă în anumite condiții și poate îmbunătăți anumite proprietăți și performanța procesului sticlei; înlocuirea silicei cu oxid de calciu poate reduce temperatura de tragere; adăugarea de oxid de aluminiu poate reduce temperatura de desen. Îmbunătățiți rezistența la apă. Pe scurt, formularea compoziției chimice a fibrei de sticlă trebuie să îndeplinească cerințele proprietăților fizice și chimice ale fibrei de sticlă și să aibă o bună stabilitate chimică; pe de altă parte, trebuie să îndeplinească cerințele procesului de fabricație, cum ar fi temperatura de turnare adecvată, viteza de întărire și gama de vâscozitate.